Redactia Diand 
Imaginile pictate, desenate sau sculptate pe stânci și pe pereții peșterilor – care au fost găsite pe tot globul – reflectă una dintre cele mai timpurii forme de comunicare dintre oameni, cu posibile conexiuni cu dezvoltarea limbajului.
Cele mai vechi imagini cunoscute par abstracte și simbolice, în timp ce ulterior au fost descoperite, în peșteri, desene reprezentând animale, oameni și figuri hibride care au avut, probabil, un fel de semnificație spirituală.
- Cea mai veche artă preistorică cunoscută nu a fost creată însă într-o peșteră. Un desen realizat pe o stâncă din Africa de Sud acum 73.000 de ani, este considerat a fi mai vechi decât orice formă de artă rupestră cunoscută.
Cu toate acestea, peșterile sunt cele ce au protejat și conservat arta de pe pereții lor, făcând-o un bogat izvor istoric pe care arheologii îl pot studia. Și pentru că oamenii au tot contribuit la arta rupestră de-a lungul timpului, multe astfel de desene au sub ele alte straturi de însemnări, care descriu o evoluție a expresiei artistice.
Primele desene timpurii erau abstracte
În 2018, cercetătorii au anunțat descoperirea celor mai vechi picturi rupestre cunoscute, realizate de oameni de Neanderthal cu cel puțin 64.000 de ani în urmă, în peșterile spaniole La Pasiega, Maltravieso și Ardales. Ca și alte forme de artă rupestră timpurie, și acestea erau abstracte.
- Arheologii care studiază aceste peșteri au descoperit desene cu linii asemănătoare unei scări, urme de palme și o structură de stalagmite decorată cu ocru.
Neanderthalienii, o subspecie umană arhaică care s-a încrucișat cu Homo sapiens, probabil că au lăsat această artă în locații pe care le considerau speciale, spune Alistair WG Pike, șeful catedrei de Științe arheologice de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, și coautor al unui studiu despre peșteri.
Simbolurile sunt dovada unui limbaj?
Multe urme de palme apar în mici adâncituri ale peșterii, greu accesibile, demonstrând că persoana care le-a făcut a trebuit să pregătească pigmentul (culoarea) cu care să deseneze și sursa de lumină, înainte de a se aventura în peșteră pentru a găsi locul dorit.
Aceste semne în sine sunt de asemenea interesante, deoarece demonstrează gândirea simbolică.
- „Pentru noi, semnificația acestor desene nu se referă la faptul că oamenii de Neanderthal puteau picta, ci faptul că ei erau capabili să deseneze niște simboluri. Și asta este probabil legat de capacitatea de a avea un limbaj în care comunicau”, spune Alistair WG Pike citat de publicația history.com.
Are legătură locul picturilor rupestre cu acustica peșterilor?
Posibila conexiune dintre arta rupestră și dezvoltarea limbajului uman este ceva despre care Shigeru Miyagawa, profesor de lingvistică, limbă și cultură japoneză la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a scris într-o lucrare din 2018.
„Limbajul nu se fosilizează. Acesta este unul dintre motivele pentru care am început să studiez arta rupestră. Am vrut să găsesc alte artefacte care ar putea fi apropiate de limbajul timpuriu”, a declarat Miyagawa.
- Un lucru care îl interesează în special este acustica zonelor în care se află arta rupestră și dacă amplasarea acesteia a avut vreo legătură cu sunetele pe care oamenii le puteau scoate sau auzi într-un anumit loc.
Strămoșii omului au început să spună povești cu figuri umane și animale
De-a lungul timpului, arta rupestră a început să prezinte figuri umane și animale. Cea mai veche pictură rupestră a unui animal, cunoscută până acum, se crede că are o vechime de cel puțin 45.500 de ani. Ea înfățișează un porc sălbatic. Imaginea a fost găsită în peștera Leang Tedongnge de pe insula Sulawesi din Indonezia.
Măsurând 54 de centimetri în înălţime şi 1,36 metri lăţime, această pictură a porcului sălbatic a fost realizată cu ajutorul unui pigment de ocru roşu închis. Porcul este reprezentat cu o coamă de păr zburlit, precum şi cu o pereche de excrescenţe faciale care seamănă cu nişte colţi, tipic exemplarelor adulte mascule ale speciei.
- Maxime Aubert, specialist în datare, a identificat un depozit de calcit care s-a format deasupra frescei, după care a folosit o metodă de datare pe bază de uraniu pentru a ajunge la concluzia că depozitul are o vechime de 45.500 de ani.
Fresca este aşadar cel puţin la fel de veche, „dar ar putea fi şi mai veche întrucât metoda pe care o utilizăm nu datează decât calcitul de deasupra”, a explicat cercetătorul.
- „Oamenii care au realizat-o erau complet moderni, asemenea nouă, deţineau toate abilităţile şi toate instrumentele pentru a realiza orice fel de pictură doreau”, a mai adăugat cercetătorul.
Picturi de acum 17.000 de ani, descoperite de adolescenții care își căutau câinele
Tot în Sulawesi s-a descoperit și prima pictură rupestră ce înfățișează o scenă de vânătoare, care se crede că are cel puțin 43.900 de ani.
Aceste picturi rupestre din Sulawesi demonstrează capacitatea strămoșilor noștri de a reprezenta creaturi care au existat în lumea înconjurătoare. Aceste desene din Indonezia preced, cu zeci de mii de ani, picturile faimoase din peștera Lascaux din Franța.
Picturile Lascaux, descoperite în 1940, de câțiva adolescenți care au urmărit un câine în peșteră, prezintă sute de imagini cu animale care datează de acum aproximativ 17.000 de ani.
- Multe dintre imaginile din peștera Lascaux înfățișează animale ușor de recunoscut, cum ar fi cai, tauri sau căprioare. Câteva, totuși, sunt mai neobișnuite, demonstrând capacitatea artiștilor de a picta ceva ce probabil nu au văzut în viața reală.
Arta rupestră din Lasacaux conține ceva asemănător unui „unicorn” – un animal cu coarne, asemănător unui cal, care poate fi sau nu însărcinat.
- O altă imagine unică a fost interpretată de specialiști în mod diferit: unii sunt de părere că reprezintă un accident de vânătoare în care un bizon și un bărbat mor amândoi, alții cred că ar fi vorba despre o imagine care reprezintă un vrăjitor. În orice caz, artistul pare să fi acordat o atenție deosebită realizării figurii umane masculine.
Probe despre migrația umană și speranța extragerii ADN-ului
Desenele descoperite în peşteri permit, de asemenea, îmbogăţirea cunoştinţelor despre migraţiile umane din vechime.
- Ştim că oamenii au ajuns în Australia cu circa 65.000 de ani în urmă şi că probabil au traversat mai întâi arhipelagul indonezian oriental Wallacea, din care face parte şi Sulawesi.
Situl arheologic din Indonezia reprezintă astfel dovada celei mai vechi prezenţe umane în Wallacea, dar cercetătorii speră că săpături mai aprofundate ar putea dovedi o prezenţă mult mai veche în regiune, ceea ce ar face posibilă rezolvarea misterului populării Australiei.
Pentru a realiza conturul mâinilor, artiştii preistorici şi-au pus mâinile pe suprafaţa stâncoasă după ce au scuipat pigment pe deasupra. Cercetătorii speră să poată extrage mostre de ADN din resturi de salivă.
