Redactia Diand 
Te-ai întrebat vreodată cum se face hârtia când scriai pe caiete la școală sau îți așterneai cu înfrigurare gândurile în jurnalul personal?
Află în continuare:
- Cum a început povestea hârtiei
- Cum se fabrică hârtia manual
- Cum și din ce copaci se extrage celuloza pentru fabricarea hârtiei
- Care este cel mai mare inamic în prepararea unei hârtii de calitate
Răspunsul la această întrebare este dat de cei ce lucrează în industria celulozei și a hârtiei, responsabilă cu producția de hârtie la nivel mondial. Producția pe scară industrială a început, zic cronicarii moderni, în 1799, când francezii Nícholas-Louis au inventat prima mașină care fabrică hârtie. Dar povestea hârtiei de scrie este foarte veche.
- Lungul drum de la materie primă la hârtia de scris
Invenția hârtiei a fost un proces dezvoltat continuu de-a lungul timpurilor, simultan de popoare din diferite regiuni geografice ale lumii.
Papirusul, care este unul dintre predecesorii binecunoscuți ai hârtiei, la fel ca și alte materii prime fibroase similare obținute prin ciocănirea sau presare, au condus la apariția unei serii de produse finite cunoscute sub denumirea generică de „hârtie veche”. Istoricii ne spun că foile de scris au fost realizate nu numai din papirusul ce creștea în zona Nilului, ci și din scoarța mai multor plante lemnoase, precum ar fi dudul, smochinul și multe altele.
Această „hârtie de tip vechi” a fost găsită foarte des de-a lungul unei fâșii geografice situată la nordul regiunii ecuatoriale.
- Hârtia manuală se mai fabrică și în zilele noastre
Cea mai veche tehnică, care este mai folosită și astăzi pentru a face hârtie manual în unele regiuni din Himalaya și Asia de Sud-Est, constă din următoarele:
O parte a scoarței interioară a anumitor copaci și arbuști se poate extinde prin ciocănire cu niște unelte speciale de lemn până se formează un strat subțire de fibre care este mai apoi amestecat cu apă într-un recipient până când se formează o pastă ce se poate modela.
Într-un alt vas mare cu apă este plasat un cadru de lemn (cofraj) cu un fund de pânză care stă scufundat chiar sub suprafața apei. Muncitorul toarnă cantitatea de pastă necesară pentru a face o foaie subțire și o întinde cu mâna. Ulterior se scurge apa și foaia din fibre este așezată la soare sau pe foc, pe o plită, pentru a se usca.
Este o tehnică cu două dezavantaje majore. În primul rând, este necesar un cofraj pentru fiecare foaie nouă de astfel de hârtie, care poate fi utilizată din nou numai după ce foaia anterioară a fost uscată pe ea. Al doilea dezavantaj constă în dificultatea de a obține materia primă, care nu era întotdeauna disponibilă în cantitate necesară.
Descoperirile recente ale hârtiei din mormintele chinezești foarte vechi au arătat că acest material pentru scris a fost făcută în China încă din ultimele secole dinaintea erei creștine. Nu există nicio îndoială că chinezii și-au îmbunătățit tehnicile de fabricare a hârtiei prin înlocuirea țesăturii din partea de jos a cofrajului cu pânză întinsă pe mici bețe de bambus și astfel au eliberat fabricantul de hârtie de nevoia de a usca foaia odată cu matrița ce era pusă acolo. Pur și simplu chinezii făceau ca stratul să alunece pe fundul de bambus și putea fi pusă ca să se usuce (la set).
- Din ce copaci se fabrică hârtia modernă?
Primele specii de copaci folosite la fabricarea hârtiei la scară industrială au fost pinul și molidul din pădurile de conifere ce creșteau în zonele temperate reci din nordul Europei și din America de Nord. Alte specii folosite pentru acest scop au fost: mesteacănul, fagul, plopul negru și arțarul, în Statele Unite și Europa, eucaliptul din Brazilia, Spania, Portugalia, Chile și Africa de Sud, esențe lemnoase care sunt și acum folosite în industria celulozei și hârtiei.
De-a lungul ultimului secol, tehnicienii și inginerii forestieri au învățat să gestioneze speciile ale căror cicluri de creștere sunt destul de lungi. De exemplu, climatul rece din emisfera nordică conduce la o creștere lentă a copacilor, în timp ce în zonele tropicale se întâmplă exact opusul.
Cele mai citite articole
Coniferele de pe coasta Americii de Nord, de exemplu, au nevoie de circa opt decenii până să se maturizeze. Chiar și plopul are nevoie de cel puțin 15 ani pentru a ajunge la înălțimea maximă.
Pulpa de pulpă de eucalipt a apărut pentru prima dată la scară industrială la începutul anilor 1960 și a fost considerată în continuare o „noutate” până în anii 1970. Cu toate acestea, printre toate speciile de copaci folosite în lume pentru producerea de celuloză, eucaliptul brazilian este unul cu cel mai mic ciclu de creștere (doar 7 ani).
- Extracția celulozei folosită la producerea hârtiei
După cum știți, hârtia provine din tăierea copacilor, dar singura componentă a lemnului utilizată în producție este fibra de celuloză. Ca o curiozitate, din aproximativ jumătate de copac se pot produce circa 1500 de coli de hârtie. Destul de puțin, nu-i așa?
Când lemnul ajunge la fabrică, acesta este supus unei evaluări, unde sunt verificate dimensiunea și greutatea. În plus, trece și printr-un detector de metale, căutând posibile cuie și instrumente care pot împiedica producția de hârtie și celuloză.
Imediat după această etapă, lemnul este tocat în așchii și se începe extracția celulozei, unde aceasta este separată de lignină și alte componente, deoarece materia primă utilizată în producție este doar celuloză. Procesul de separare a fibrei de celuloză are loc în zilele noastre în rezervoare mari, unde sunt plasate substanțe chimice care ajută la izolarea materiei prime.
De îndată ce celuloza este extrasă, se adaugă oxigen și dioxid de clor, care conferă materiei prime un aspect alb, care la final trebuie să aibă o umiditate maximă de 80%.
Molecula de celuloză are o formulă chimică cu multe legături de hidrogen, care facilitează absorbția apei din mediu, fiind un material cu un indice higroscopic ridicat. Din acest motiv, în mediul de producție trebuie să existe un control strict al temperaturii și umidității, altfel atât materia primă, cât și produsul final pot fi extrem de deteriorate de acțiunea umidității ridicate.
Apoi, fibra este amestecată cu amidon, culori, carbonat de calciu și aditivi, formând „masa” utilizată la fabricarea hârtiei.
Următorul pas este de a elimina apa din materia primă.
La hârtia deja formată, se adaugă apoi amidon, astfel încât hârtia să fie netedă, iar cerneala imprimantei să prindă bine.
La final, produsul trece printr-un control strict al calității, unde sunt analizate greutatea, netezimea și nivelul de umiditate din hârtie. În cele din urmă, este plasat pe o rolă jumbo care poate ajunge și la 21 de tone și este stocat[ pentru a fi tăiat în formatul dorit, precum ar fi hârtia pentru binecunoscutele caiete A4.
- Principalul dușman al hârtiei: umiditatea
Pentru a garanta calitatea produsului final, este esențial ca fabrica să aibă un control strict al umidității în toate etapele de producție, depozitare și transport.
Umiditatea ridicată poate provoca probleme, precum ar fi ondularea (din cauza pierderii de umiditate din fibră, care tinde să se contracte), blocarea hârtiei în imprimantă.
În prezent, nu există nicio normă sau lege care să standardizeze la nivel global nivelurile de umiditate relativă a aerului în mediile de producție și depozitare a hârtiei, cu toate acestea este indicat ca indicele să fie între 40% și 55% grad de umiditate.
Cele mai citite articole
