Palinca este o băutură tradițională emblematică pentru zona Ardealului, dar a cărei popularitate s-a întins și peste Carpați, acolo unde „la putere” este țuica.
Între localnicii din Ardeal există o adevărată competiție în ceea ce privește producerea palincii, fiecare susținând că are propriile secrete pentru a obține cea mai bună băutură.
E destul de dificil să afli toate aceste secrete, așa că noi am ales o metodă tradițională de preparare a palincii, pe care ți-o prezentăm pas cu pas în rândurile următoare.
Culegerea fructelor
Dacă vrei să ai un reper de calitate înainte de a te apuca de treabă, comandă o sticlă de palincă de la un magazin specializat și încearcă să afli cât mai multe despre acea băutură, din prezentarea făcută de producător sau de magazinul care o comercializează.
Apoi, după ce ai și degustat-o, poți începe să-ți prepari chiar tu palinca, prin forțe proprii. Rețeta clasică e pe bază de prune, însă palinca poate fi obținută din orice fel de fructe. Important este ca acestea să fie cât mai bine coapte, pentru a avea un conținut ridicat de zaharuri.
Pentru o aromă desăvârșită, se folosesc doar fructele perfect sănătoase, care se culeg din copac, se spală bine și se curăța de sâmburi.
Fructele tari, cum ar fi merele, perele sau gutuile, se taie în bucăți mai mici, pentru a favoriza procesul de fermentare.
Perioada de fermentare
Odată pregătite cum se cuvine, fructele se pun la fermentat, iar de această etapă depinde în bună măsură calitatea băuturii. Dacă tot ne-am propus să îți arătăm cum se face palinca, îți dezvăluim și un mic secret pe care am reușit totuși să-l aflăm: pentru fermentarea fructelor, cele mai potrivite sunt butoaiele din lemn de brad sau de salcâm. În lipsa lor, poți folosi și un recipient din inox, fiind important ca recipientul să fie bine închis, pentru a nu permite pătrunderea oxigenului.
Acesta se ține la o temperatură de 14-15 grade, iar durata perioadei de fermentație depinde de fructele folosite și de cantitatea de zaharuri conținute. Chiar dacă această perioadă se prelungește, nu trebuie să adaugi zahăr pentru a grăbi procesul.
Procesul de distilare
După ce fructele au fermentat, urmează etapa de distilare, care poate fi realizată în două moduri. Primul presupune folosirea variantei clasice, adică a unui alambic simplu.
Este vorba de un cazan din cupru în care se toarnă amestecul de fructe fermentate, care se pune apoi la fiert, pe foc de lemne. Vaporii de alcool sunt răciți într-o conductă din care se scurge într-un vas o băutură foarte tare. Aceasta este supusă unei noi distilări în urma căreia se reduce gradul de tărie și se desăvârșește aroma palincii.
A doua metodă se numește distilare în coloană și presupune folosirea unui dispozitiv mai modern. În cazul acestuia, nu mai este nevoie de o a doua distilare, însă aroma produsului final nu va fi la fel de intensă ca în cazul unei băuturi preparate la alambic.
Perioada de maturare
Ca orice băutură, și palinca are nevoie de o perioadă de maturare pentru a-și desăvârși calitățile, iar acestea depind de modul în care este păstrată. În mod tradițional, după preparare, palinca se transferă în butoaie de lemn, însă a apărut recent și varianta mai modernă, reprezentată de recipientele din metal.
Dacă mergi pe metoda tradițională, cele mai potrivite recipiente pentru păstrarea palincii sunt butoaiele de stejar și cele de dud, care dau băuturii o nuanță gălbuie, mai mult sau mai puțin pronunțată.
Se consideră că palinca s-a maturat după ce a fost ținută la butoi cel puțin un an, după care poate fi transferată în sticle sau damigene care se astupă cu dop de plută.
Mai trebuie să știi că palinca este înregistrată ca produs cu Indicație Geografică Protejată, iar conform standardelor impuse de acest statut, nivelul de tărie alcoolică trebuie să se situeze între 50 și 52 de grade.
